Furtună într-un pahar cu apă

Etgard Bitel

  

    Unul din subiectele „arzătoare” ale presei israeliene de săptămâna trecută a fost comportamentul  Primului-ministru Netaniahu față de vizita ministrului de externe al Germaniei, Sigmar Gabriel.

   Toată presa scrisă, audio și video din Israel a acuzat posibilitatea unui conflict diplomatic datorită refuzului lui Netaniahu de a îl întâlni pe Gabriel datorită faptului că în timpul vizitei acestuia în Israel s-a întâlnit cu membrii unor organizații extremiste de stânga care prin vocea lor atacă armata israeliană.

   Ei bine, s-a demonstrat încă odată talentul presei noastre de a face „din țânțar armăsar” și de a stârni „furtună într-un pahar cu apă.

   Iată cum văd eu situația: sigur că este neplăcut pentru ambele părți comportamentul lui Bibi, dar este justificat și voi face aceasta mai jos.

   În primul rând vreau să notez că vizita unui oficial străin este programată și planificată de ambasada statului căruia îi aparține oficialul împreună cu reprezentanții Ministerului de Externe al statului vizitat. Nu-mi închipui că în cazul nostru s-a întâmplat altfel. Deci, am putea spune că o vină au și funcționarii Ministerului de externe al Israelului care nu au știu să conducă tratativele privind vizita oficialului german și programul acestei vizite. Nu îmi închipui că ministrul de externe german și-a modificat programul vizitei de îndată ce a ajuns în Israel.

   Pe de altă parte aș vrea să remarc faptul că dacă îți vine cineva în vizită în casa ta și începe să umble neinvitat prin toate camerele probabil că, în cel mai bun caz, îi vei face o observație acidă având grijă ca a doua oară să nu îl mai inviți. Din acest punct de vedere cred că a fost cel puțin nepoliticos din partea domnului Gabriel să se întâlnească cu membrii acelor organizații neagreate de guvernul israelian. Dacă vroia să fie informat despre poziția acestor organizații o putea face la el acasă, în Germania.

   Chiar dacă comportamentul lui Bibi este, și el, puțin cam nepoliticos este un răspuns pe măsura comportamentului ministrului german. Nu ne putem permite să lăsăm pe cineva să înjure armata israeliană pe teritoriul nostru. Sigur că ministrul german nu a înjurat în gura mare, dar întâlnirea cu cei care fac din militarii noștri criminali de război cu așa ceva seamănă.

   Ce ar fi vrut presa israeliană să facă Bibi? Să accepte afrontul? De ce? Cu ce suntem noi datori Germaniei? Nu cumva este invers?

   Și apoi, care au fost efectele diplomatice ale acestui incident? Nici unul și nu va fi nici unul pentru că, probabil, ambele părți vor vedea unde au greșit, iar interesele lor sunt prea mari pentru a se împiedica de asemenea incidente.

   Iată deci, o nouă „furtună într-un pahar cu apă” stârnită de media israeliană.