Înființăm partide!

Etgard Bitel

   Unora le miroase a alegeri! Mie nu, dar asta nu are nici o importanță. Politicienii, mai vechi sau mai noi, au început să se agite. Au început crearea „partidelor de bloc”. Care cum se simte jignit sau se crede foarte popular înființează un partid. Adună câțiva prieteni și vecini și gata partidul.

   Îmi aduc aminte că în 1990, în România, înainte de  primele alegeri libere au apărut 90 de partide, printre ele găsindu-se și un partid înființat de un tânăr care, ulterior, s- descoperit că era bolnav mintal.

   La noi, primul „curajos” a fost Moshe (Bogie) Yalon. Probabil că urmează Ehud Barak și Dumnezeu știe cine încă...

   Hai să facem o comparație cu alte țări: Olanda, care a avut alegeri de curând, are o populație de 16.8 milioane de locuitori, un parlament format din 225 de mebri și au participat la alegeri 28 de partide. În România, care are opopulație de 19.96 milioane de locuitori, și 329 de membri în Camera Deputaților, au participat la alegerile din 2016 36 de formațiuni politice și au intrat în parlament 13 formațiuni între ele fiind și minoritățile naționale. În Israel, la o populație de 8.059 milioane de locuitori și un parlament (Knesset) de 120 de membri, au participat la alegeri 25 de formațiuni politice (minoritatea arabă, care are 4 partide, a prezentat listă comună) și au intrat în Knesset 10 formațiuni politice (14 cu tot cu partidele minorității arabe care au prezentat listă comună). Ce să înțelegem de aici?

   Îmi aduc aminte că au mai fost partide conduse de Kahalani, de Pnina Rosemblum sau de Tomy Lapid care sau nu au intrat de loc în Knesset sau au rezistat o cadență și istoria îi va uita.

   De fapt, totul se rezumă la mândria noastră exagerată care, de altfel ne costă bani și în alte sectoare nu numai în politică

   Cred că ar fi timpul să se voteze o nouă lege care să aibă prevederi serioase privind înființarea partidelor și prezența lor la alegeri. Poate așa nu vom mai vedea Partidul bărbaților bătuți sau Partidul taților.

   

FAULT !

Etgard Bitel

   S-a publicat „Raportul Controlorului Statului privind activitatea guvernului și a armatei în operațiunea <<Stânca indestructibilă>>”. Multe greșeli, atât politice cât și militare de care vă promit să vorbesc într-un număr viitor.

   Astăzi vreau să vă vorbesc despre reacțiile clasei politice care, în mod normal, într-un stat democrat ca al nostru , stabilește obiectivele pe care armata le are de îndeplinit. Nu altfel s-a întâmplat și în ceea ce privește operațiunea „Stânca indestructibilă”. Obiectivele au fost, așa cum era normal, stabilite de către „Cabinetul militar” format din reprezentanți ai guvernului și ai armatei, condus de Primul-ministru. Ulterior reprezentantul armatei -Șeful Marelui Stat Major de atunci (Beni Ganț) a informat periodic Cabinetul despre desfășurarea ostilităților. Despre aceasta există documente care pot informa cercetătorul (Controlorul statului) atât asupra cantității cât și asupra calității (veridicitatea) informațiilor. Nu știu cât este de calificat Controlorul cu echipa sa să aprecieze o operațiune militară, dar iau situația ca atare și privesc la reacțiile ulterioare. Aici văd vârful de lance al defăimătorilor în persoana lui Naftali Bennett, membru al Cabinetului.

Dacă criticile veneau din partea opoziției era de înțeles pentru că acesta este rolul opoziției, dar că Bennett care a participat la ședințe o face mi se pare mai mult decât ciudat. E adevărat că fiecare șef de partid dorește să adune cele mai multe voturi la alegeri și să devină Prim-ministru, dar să-l dobori pe Primul-ministru în funcție criticând o activitate la care ai participat mi se pare complet deplasat. E ca și cum ți-ai faulta un coechipier.

   Pe de altă parte mă întreb ce calificare are Bennett (fost locțiitor comnadant de companie, maior în rezervă-instructor) să înțeleagă operațiuni militare de anvergură. Întrebarea vine din partea unui om cu calificare militară și cu experiență atât în conceperea cât și în analiza operațiunilor militare de nivel superior.

   Dacă Șeful Marelui Stat Major a informat parțial Cabinetul despre desfășurarea operațiunilor militare, probabil că știa cât de repede „transpiră” în exterior tot ce se discută în Cabinet pe de o parte, iar pe de cealaltă parte se întreba și el ca și mine cât pot înțelege unii membrii ai Cabinetului expunerile sale.

   Probabil că acest material nu va ajunge la Bennett, dar l-aș sfătui să se ocupe de problemele din învățământ, care sunt de o gravitate deosebită, și să lase operațiunile militare pe seama celor pricepuți, atât cât se pricep ei.

   Despre priceperea militară vom mai vorbi.

NOILE COLONII (II)

Etgard Bitel

   Spunea săptămâna trecută că noua colonizare se face cu mijloace economice. Două știri din această săptămână apărute în presa românească vin să confirme această afirmație, iar o alta , ceva mai veche, dezvăluie unul din scopurile Uniunii Europene.

   Iată despre ce este vorba: Uniunea Europeană a cerut României să-și taie viile (ca pe vremea lui Burebista) considerând că acestea nu sunt soiuri suficiente de nobile. Adevărul este că cererea a fost adresată ca urmare a presiunii exercitate de cultivatorii francezi de viță de vie speriați de concurența vinurilor românești. Dacă România va răspunde pozitiv la această cerere asta va însemna distrugerea a 150 de soiuri unicat în lume, unele mai vechi de 800 de ani. Unul din exemple ar fi Busuioaca de Bohotin cunoscută încă de pe vremea lui Ștefan cel Mare.

   O altă știre se referă la faptul că s-a descoperit, în statele membre UE din Europa de Est că produse alimentare importate din Vest , având aceiași denumire, același ambalaj și înscris pe ambalaj aceleași componente și același gramaj diferă atât ca gramaj cât și la calitatea componentelor. Faptul a fost reclamat de Cehia, Polonia, Ungaria și România. Pe de altă parte se vorbește de o resetare a UE pe baza a„două viteze”. Faptul se referă la poziția fostelor state comuniste care sunt „mai puțin egale” decât celelalte state.

   În ce privește România, s-au găsit destule cozi de topor care să vândă întreprinderi productive și cu dotări de ultimă oră unor străini care le-au dus la fier vechi de teama concurenței. Un caz celebru este fostul Combinat de Fire și Fibre Sintetice de la Săvinești pe care îl cunosc îndeaproape.

   Uniunea Europeană ar fi unul din noile imperii, dar celălalt este SUA de care este legat Israelul.

   Spuneam cândva că „ajutorul militar american” acordat Israelului este de fapt un ajutor guvernamental mascat acordat industriei americane. Probabil că este un fapt cunoscut, dar ultimile afirmații de la Casa Albă și reacția Israelului este relevantă. Nci un stat nu și-ar permite să-ți spună ce să faci în țara ta.. Dar SUA și-a permis să „sfătuiască” Israelul să oprească construcțiile în anumite zone și acesta este doar un exemplu printre altele fără a mai vorbi de cele care nu apar în presă. Sigur că fără sprijinul american Israelul ar fi mai slab, dar să nu uităm că SUA are nevoie de un cap de pod în această zonă împotriva Rusiei. Sigur că fără ajutorul american ar scădea nivelul de trai dar, și așa, avem un nivel de trai peste puterea economică reală, dar despre asta altădată.

   Iată o demonstrație (pe puterile mele) că nu a dispărut colonialismul și că inclusiv Israelul este ceea ce s-ar putea numi „o nouă colonie”.