DONALD TRUMP ȘI FBI-UL

Etgard Bitel

   Am promis, cu ceva timp în urmă, că voi analiza la momentul potrivit primele 100 de zile ale preșidenției lui Donald Trump. A venit vremea să o fac, dar analiza exhaustivă a perioadei ar depăși jumătate din spațiul acestei publicații Deci, voi încerca să analizez doar un caz și acesta puțin în afara celor 100 de zile. Este vorba de demiterea directorului FBI, James Comey.

   Primul aspect al acestei demisii este acela  că James Cowey a aflat că a fost concediat de la conducerea FBI la fel ca toată lumea: de la televizor. Vorbea cu oamenii aflați în subordinea sa atunci când televiziunile au început să difuzeze știrea. Donald Trump a semnat decizia de demitere în timpul nopții (!) și asta a provocat o undă de șoc pe plan politic.

   Demiterea lui Comey este considerată „cea mai imprevizibilă și periculoasă” decizie a lui Donald Trump, deși primele 100 de zile de mandat ale acestuia nu au fost lipsite de controverse. Decizia atrage numeroase critici asupra liderului american pentru că James Comey era însărcinat cu ancheta privind eventualele legături între echipa de campanie a lui Trump și Rusia, precum și amestecul rus în campania electorală. Explicația privind demiterea lui Comey nu a fost una lămuritoare, și nici faptul că Trump a afirmat că a fost informat de trei ori că nu face obiectul vreunei anchete nu lămurește mai mult problema. Pe noi nu ne interesează însă  această explicație, pentru că știm, din observațiile trecute că se încearcă schimbarea polului de putere în lume și că acesta înclină spre Rusia și China.

   Pe de altă parte, din când în când agențiile de spionaj americane descoperă câte o cârtiță rusă în interiorul lor.

   Că toată lumea spionează pe toată lumea este deja cunoscut. Dar, ceea ce nu au înțeles serviciile americane este faptul că cele mai bune servicii au fost cele din Est construite de NKVD și KGB. Rareori americanii au reușit să infiltreze serviciile estice, pe când rușii au împănat la propriu serviciile americane. Umbla, cândva, o vorbă care spunea că spionii occidentali trimiși în România își făceau testamentul înainte de plecarea în misiune. Deci, dacă rușii s-au amestecat în campania electorală americană nu ar fi nimic surprinzător , iar demiterea lui Comey este doar praf în ochi pentru că încă nu s-a hotărât definitiv decăderea SUA și dezmembrarea Uniunii Europene.

U.N.E.S.C.O RECIDIVEAZĂ

Etgard Bitel

   Există pe lumea aceasta prostie, există ură, există antisemitism există vânzare „pe 30 de arginți”, așa cum există iubire, prietenie și respect.

   Dacă toate acele defecte enumerate mai sus se întâlnesc la oameni cu mai puțină educație sau la instituții ale unor state care promovează antisemitismul și xenofobia poate e greu e acceptat dar, te împaci cu ideea și spui „iartă-i Doamne că nu știu ce fac”. Dar când întâlnești asemenea manifetări la o organizație internațională care aparține ONU și care se numește Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), te freci la ochi, spui că nu ai citit bine, o iei de la capăt și te întrebi în ce lume trăim.

   În urmă cu un an Comitetul director al UNESCO, format din 58 de membri aleși de Adunarea generală (Israelul și România nu fac parte din comitetul director), adopta, la propunerea unor state arabe, o rezoluție care contesta legătura Muntelui Templului și a Zidului Plângerii cu statul Israel. Reacția Israelului este cunoscută și una asemănătoare au avut și alte state prietene sau chiar mai puțin prietene. Directoarea Comitetului director, doamna Irina Bokova (Bulgaria) și-a exprimat atunci îndoiala asupra oportunității și realității unei asemenea rezoluții. Urmarea a fost că a primit amenințări cu moartea.

   Iată că acum, UNESCO recidivează și, tot la propunerea unor state arabe, adoptă o rezoluție care contestă dreptul Israelului asupra Ierusalimului.

   Rezoluția a fost adoptată cu 15 voturi pentru (Rusia, China, Iran, Malaezia, Ins. Maurițius, Nigeria, Senegal, Bangladesh, Pakistan, Vietnam, Suedia, Brazilia, Nicaragua, Ciad, Africa de sud), 10 voturi contra (SUA, Italia, Marea Britanie, Olanda, Lituania, Grecia, Paraguay, Ucraina și Germania) și 23 de state s-au abținut.

   Pentru că Israelul și SUA și-au redus contribuția la fondurile organizației daorită poziției ei anti israeliene, aceste fonduri au scăzut cu 20% și atunci, pentru banii plătiți de statele arabe, Consiliul director al UNESCO a acceptat această rezoluție cel puțin needucațională. anticulturală și mai ales neștiințifică.

   Rezoluția îndeamnă la ură și deci este needucativă și anticulturală. S-au mai văzut asemenea rezoluții în Adunarea Generală ONU, dar acolo vorbim de un for politic. Aici este vorba despre un for științific care contrazice însăși afirmațiile unor arheologi și oameni de știință afiliați care au spus că Ierusalimul a fost locul unde Solomon și-a zidit celebrul Templu și a fost capitala regelui David. Ba mai mult, s-a afirmat că evreul Isus a intrat în Ierusalim, capitala evreilor.

   Ministrul Miri Reghev propunea îndepărtarea instituțiilor UNESCO din Ierusalim și cred că are dreptate pentru că ele se afirmă ca reprezentante ale UNESCO în Israel, ori atâta timp cât UNESCO contestă apartenența Ierusalimului la statul Israel, aceste instituții nu își au locul aici.

   Ce să înțelegem din acțiunile antiștiințifice ale acestui for „științific”? Eu înțeleg doar o vânzare „pe 30 de arginți”!

Furtună într-un pahar cu apă

Etgard Bitel

  

    Unul din subiectele „arzătoare” ale presei israeliene de săptămâna trecută a fost comportamentul  Primului-ministru Netaniahu față de vizita ministrului de externe al Germaniei, Sigmar Gabriel.

   Toată presa scrisă, audio și video din Israel a acuzat posibilitatea unui conflict diplomatic datorită refuzului lui Netaniahu de a îl întâlni pe Gabriel datorită faptului că în timpul vizitei acestuia în Israel s-a întâlnit cu membrii unor organizații extremiste de stânga care prin vocea lor atacă armata israeliană.

   Ei bine, s-a demonstrat încă odată talentul presei noastre de a face „din țânțar armăsar” și de a stârni „furtună într-un pahar cu apă.

   Iată cum văd eu situația: sigur că este neplăcut pentru ambele părți comportamentul lui Bibi, dar este justificat și voi face aceasta mai jos.

   În primul rând vreau să notez că vizita unui oficial străin este programată și planificată de ambasada statului căruia îi aparține oficialul împreună cu reprezentanții Ministerului de Externe al statului vizitat. Nu-mi închipui că în cazul nostru s-a întâmplat altfel. Deci, am putea spune că o vină au și funcționarii Ministerului de externe al Israelului care nu au știu să conducă tratativele privind vizita oficialului german și programul acestei vizite. Nu îmi închipui că ministrul de externe german și-a modificat programul vizitei de îndată ce a ajuns în Israel.

   Pe de altă parte aș vrea să remarc faptul că dacă îți vine cineva în vizită în casa ta și începe să umble neinvitat prin toate camerele probabil că, în cel mai bun caz, îi vei face o observație acidă având grijă ca a doua oară să nu îl mai inviți. Din acest punct de vedere cred că a fost cel puțin nepoliticos din partea domnului Gabriel să se întâlnească cu membrii acelor organizații neagreate de guvernul israelian. Dacă vroia să fie informat despre poziția acestor organizații o putea face la el acasă, în Germania.

   Chiar dacă comportamentul lui Bibi este, și el, puțin cam nepoliticos este un răspuns pe măsura comportamentului ministrului german. Nu ne putem permite să lăsăm pe cineva să înjure armata israeliană pe teritoriul nostru. Sigur că ministrul german nu a înjurat în gura mare, dar întâlnirea cu cei care fac din militarii noștri criminali de război cu așa ceva seamănă.

   Ce ar fi vrut presa israeliană să facă Bibi? Să accepte afrontul? De ce? Cu ce suntem noi datori Germaniei? Nu cumva este invers?

   Și apoi, care au fost efectele diplomatice ale acestui incident? Nici unul și nu va fi nici unul pentru că, probabil, ambele părți vor vedea unde au greșit, iar interesele lor sunt prea mari pentru a se împiedica de asemenea incidente.

   Iată deci, o nouă „furtună într-un pahar cu apă” stârnită de media israeliană.