O SENTINȚĂ DINAINTE CUNOSCUTĂ

Etgard Bitel

Opinia publică din Israel este inflamată de procesul soldatului Elon Azaria care a împușcat mortal un arab rănit după ce acesta a înjunghiat un alt soldat în Hebron.

Există păreri pro și păreri contra, ficare cu argumente mai mult sau mai puțin sentimentale. Dar justiția nu se face cu sentimente. Ceea ce este important sunt argumentele juridice, și acestea au fost exprimate în actul de acuzare, și poziția superiorilor acuzatului. La toate acestea vreau să mă refer fără a avea pretenții juridice.

În actul de acuzare se vorbește despre faptul că s-a cerut părerea a trei medici specialiști dacă teroristul era mort sau nu înainte ca Azaria să tragă. Părerile au fost împărțite, iar în drept există un principiu latin care spune că „îndoiala este în favoarea acuzatului” (dubio pro reo). Acest principiu nu a fost respectat! De ce?

Apărarea a reclamat că i-au fost respinși mulți martori. De ce?

De la dosar lipsește raportul întocmit de reprezentanții Magen David Adom care s-au deplasat la fața locului și care, se pare, era, într-un fel, în favoarea acuzatului. De ce?

S-a cerut de către acuzare control psihiatric. O cerere absolut normală. Controlul a demonstrat că acuzatul este sănătos și responsabil din punct de vedere psihiatric, dar nu s-a cerut o concluzie psihologică de la un specialist ceea ce este altceva. Știu ce vorbesc: este vorba despre creșterea adrenalinei când îți vezi tovarășul sau prietenul la pământ. Este o chestie naturală care poate avea manifestări violente. Cred că judecătoarea nu a avut de suportat niciodată o asemenea situație și nu avea cum să o înțeleagă pe aceasta.

Sunt acestea doar câteva observații privind tendențiozitatea actului de acuzare. Dar mai există o problemă care ține de etică: Șeful Marelui Stat Major și-a exprimat părerea cu mult înainte de a se întocmi actul de acuzare și faptul ridică suspiciuni. Nu putem garanta că opinia exprimată nu a influențat părerea unor martori care îi sunt subordonați și chiar părerea completului de judecată. Toți sunt oameni și pot fi influențați.

CINE NE CONDUCE? (III)

Etgard Bitel

  

    V-am promis câteva exemple despre cum s-au ales niște prim-miniștri sau președinți și despre unele acțiuni ciudate ce se petrec în jurul nostru.

    Ei bine, să nu credeți că „Grupul Bilderberg” se ocupă de alegerile din toate țările de pe glob. Interesează doar acele țări care au poziție strategică, de exemplu Israelul sau România; țările puternic industrializate -„Grupul celor 8”(Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, SUA și Rusia) și țările deținătoare de resurse naturale deosebite:Irak, Iran, Africa de Sud, ș.a. Acestora li se adaugă China păstrată ca o combinație de capitalism cu comunism (un nou experiment).

    Un exemplu elocvent sunt recentele alegeri din SUA. „Circul„ a fost regizat magistral:Hillary Clinton favorită, iar Donald Trump câștigător . (Nu discut valoarea în favoarea Israelului)

    „Alegerea vizează, după cum deja se observă, schimbarea polului de putere mondială. Încă nu este clar dacă va fi Rusia sau China, dar intenția este clară în urma declarațiilor lui Trump: ”America first”.

    Un alt exemplu este Brexit-ul. Se pare că s-a ajuns la concluzia că Uniunea Europeană este un fiasco așa cum a fost și experimentul comunist. Și atunci s-a creat Brexit-ul pentru a începe destrămarea Uniunii Europene. Ne vom convinge de această presupunere dacă rezultatul referendumului va fi trecut prin parlament.

    Și încă, migrația musulmană spre Europa nu s-ar putea petrece la nivelul la care se întâmplă dacă nu ar fi dirijată.

    Prin această migrație se realizează o dezordine publică care poate duce ușor la represalii și crearea unei Noi Ordini Mondiale.

    Dacă mai doriți vă pot oferi exemplul României. ce îl califica în 2000 pe Adrian Năstase pentru funcția de prim-ministru?

    Răspuns:acceptarea sarcinii de a „privatiza” România. Cum a făcut-o se vede  și astăzi.

   În rest, priviți în jur și veți înțelege că nu vom fi pace cu palestinienii până când nu se va primi „ordin”

CINE NE CONDUCE? (II) Etgard Bitel       Spuneam săptămâna trecută că, după părerea mea, „Grupul Bilderberg” este forța care influențează, la ora actuală, ordinea mondială în sensul globalizării.    Nu cred în conspirații mondiale dar cred în ceea ce văd și înțeleg destule din ceea ce se întâmplă în lume.    „Grupul Bilderberg” a fost înființat în 1952, iar prima întâlnire secretă a avut loc în 1954 în localitatea olandeză Oosterbeek, la hotelul Bilderberg, după al cărui nume a fost numit grupul.    Leslie Sklair, profesor emerit de sociologie la Școala de Economie din Londra definește grupul astfel: „Grupul Bilderberg explorează mecanismele ascunse ale influenței care se exercită în universul privat și interacțiunile personale ale puterii elitei transnaționale. ... Grupul Bilderberg arată în mod convingător modul în care funcționează comunitatea decidenților politici din cadrul elitei transnaționale și ce interese servește.” Iar Kees Van Der Pijl, profesor de relații internaționale la Facultatea de studii Globale a Universității din Sussex spune, referitor la Grupul Bilderberg: „Este momentul să se pună pe ordinea de zi noi modalități prin care să se obțină o nouă ordine mondială mai echitabilă și mai transparentă.”    Deși nu cred în echitatea și transparența unei noi ordini mondiale, cele arătate mai sus coroborate cu evenimentele contemporane ne dau o privire „prin gaura cheii” a ceea ce se hotărăște peste capul guvernelor.    Din Grupul Bilderberg fac parte circa 180 de personalități politice, culturale, economice și universitare fără deosebire de naționalitate, religie sau rasă. Întălnirile au loc  odată pe an în luna mai, de fiecare dată în altă țară și sunt secrete.    Un rezultat al unei astfel de reuniuni a fost și alegerea lui Tony Blair, în 1997 ca prim-ministru al Marii Britanii. Cu șase luni înainte de alegerile din Partidul Laburist fuses un simplu membru al partidului. A fost invitat la întâlnirea anuală a Grupului Bilderberg, iar apoi a fost ales președinte al partidului și în 1997 „a câștigat” alegerile din Marea Britanie și a devenit prim-ministru.    De altfel, despre alegeri Mark Twain spunea: „Dacă votul nostru ar putea să schimbe ceva nimeni nu ne-ar da voie să votăm”.    Despre aceasta și despre câțiva președinți și prim-miniștri,însă,  săptămâna viitoare