Turcul plătește

Etgard Bitel

   Într-o lume superpolitizată, unde în fiecare minut se întâmplă ceva „important”,

evenimentele au o viață de fluture. Nu altfel se întâmplă și cu referendumul din Turcia

a cărui importanță este deja estompată de atacul terorist din Franța sau de anunțarea

alegerilor anticipate din Marea Britanie.

   În ceea ce ne privește ar trebui ca referendumul din Turcia să ne intereseze mai mult

datorită intereselor pe care le avem în această parte de lume atât în ceea ce privește

turismul cât și posibilitatea exportului de gaz natural din Marea Mediterană prin Tur-

cia.

   Turcia nu a fost niciodată o democrație adevărată , iar din 1960, după prima lovitură

de stat militară a fost un fel de „democrație militară”, iar Recep Tayyip Erdogan,

 actualul „sultan”, și-a prefigurat agenda islamică ascunsă încă de la intrarea sa în

politică în anul 1986.

   Scorul obținut de Erdogan la referendum,deși neconcludent, deschide drumul

liderului de la Ankara spre legitimarea unor inițiative cu profund caracter islamist.

   Sigur că veți spune:„ Ei și ce? Politica e una și relațiile economice sunt alta.” Pe de

o parte aveți dreptate, pentru că și în timpul „crizei convoiului din 2010” importurile

și exporturile cu Turcia s-au desfășurat normal și am fost martor ocular la aceasta.

Totuși am să vă spun că în magazia unuia din vapoarele din cadrul convoiului era un

careu cu biciclete și cărucioare pentru invalizi adunate în pripă de la gunoi indicând

faptul că în acel loc a fost altceva (arme?) și a fost înlocuit de urgență cu ce s-a găsit.

Faptul l-am constatat personal când am condus descărcarea acestor vapoare și

înregistrarea mărfurilor descărcate. Deci, dragostea lui Erdogan față de noi este clară.

Pe de altă parte, în Turcia, imamii sunt plătiți de stat și au fost printre cei mai aprigi

propagandiști ai referendumului în favoarea lui Erdogan.

   Un stat islamist puternic industrializat, așa cum se prefigurează acum Turcia, peste

drum de noi nu este o plăcere și merită să ne dea de gândit cu atât mai mult cu cât  el

amenință și întreruperea tratativelor cu Uniunea Europeană (nu că ăștia ne-ar iubi prea

tare) și revizuirea tratatului privind situația refugiaților care se găsesc cantonați în

Turcia prefigurând un val de atentate în Europa și nu numai.

   De altfel, atentatul de la Paris a făcut să-i crească cota lui Marie Le Pen, iar un

atentat în Germania în preajma alegerilor de acolo va duce, cu siguranță, la ruperea

Uniunii Europene care , și așa, este un experiment ratat.

   În ceea ce îl privește pe Erdogan, s-ar părea că este dispus să plătească prețul

acțiunilor sale, cu atât mai mult cu cât s-ar părea că acțiunile sale sunt bine

văzute la Casa Albă.