NOILE COLONII (I)

Etgard Bitel

   Încă din antichitate au fost state mai puternice militar și altele mai puțin puternice. De obicei statele puternice militar le cucereau pe cele mai puțin puternice și întemeiau adevărate imperii. Au existat, însă, și state  mai puțin puternice care nu au așteptat să fie cucerite prin forța armelor și au cerut protecție statelor puternice din diferite motive. În secolul XX cele mai mari imperii erau Imperiul Britanic și Imperiul Francez urmate de Germania care își dorea supremația mondială și a provocat cel de al II-lea război mondial pe două continente - Europa și Africa. După război au apărut două noi fenomene: primul, nu chiar foarte nou, era tentativa de eliberare , reușită în proporție de 100% din punct de vedere politic, a coloniilor din Africa și Asia; cel de al doilea s-a manifestat în estul Europei și a fost provocat la Yalta (4-11 februarie 1945) unde Stalin, Churchill și Roosvelt au stabilit sferele de influență chiar înainte de terminarea războiului provocând comunizarea estului Europei. De altfel, acest fenomen a fost, de fapt, o colonizare a unor state de către Rusia care avea deja un imperiu  prin crearea URSS. Roosvelt era indiferent la soarta acestor țări atâta timp cât îi rămânea vestul puternic industrializat, iar Churchill nu prea avea ce spune atâta timp cât era un imperiu în destrămare.

   După 75 de ani, când s-a ajuns la concluzia că experimentul comunist este falimentar, cu „ordin de la stăpânire” s-a stabilit la Malta (2-3 decembrie 1989), de către Bush și Gorbaciov o nouă împărțire a Europei și dispariția ultimului imperiu- URSS.

   S-a creat impresia unei democratizări a Europei. Această impresie a durat până la crearea Uniunii Europene (1957 prima formațiune - Comunitatea Economică Europeană) când statele puternic dezvoltate au simțit nevoia de mână de lucru ieftină și de resurse naturale în apropiere. Astfel a început racolarea celorlalte state, culminînd cu racolarea fostelor state comuniste . Aici a început distrugerea respectivelor industrii care puteau face concurență pe piața internațională și cucerirea statelor pe bază economică. Astăzi, majoritatea acestor state sunt cu economia la pământ și îndatorate până peste poate.

   Vă veți întreba de ce ne interesează pe noi  acest fenomen. Vă promit explicația săptămâna viitoare când voi dezvolta pe larg câteva  exemple de „colonizare economică” 

Ce se vede de acolo nu se vede de aici!

Etgard Bitel

   

   Titlul de astăzi vă aduce aminte de ceva?

   Ei bine, așa a spus Arik Sharon parafrazândul pe Yakov Rotblit, referindu-se la promisiunile din campania electorală și viziunea ulterioară din postul de prim-ministru. Dar nu numai Sharon a spus și a făcut altfel decât a spus; au făcut-o și alții chiar fără să spună.

   De câte ori ați fost la alegeri și ați votat partidul „X” sau „Y” sperând că își va ține promisiunea și veți avea o viață mai bună.

   „Clientul meu” de câteva săptămâni, după cum ați observat este noul președinte al SUA - Donald Trump. I-am urmărit campania electorală așa cum am urmărit-o și pe a lui Hillary Clinton.

   Deși nu am studiat în amănunt situația economiei americane mi-a atras atenția dorința lui Trump de revigorare a acesteia. E bine, dar dacă va tăia ajutoarele unor state, așa cum s-a exprimat, nu văd cum va reuși pentru că „ajutoarele” nu sunt altceva decât o formă mascată de finanțare guvernamentală a unor producători americani. Nimeni nu face ce vrea cu banii primiți ca „ajutor”. La noi s-a închis fabrica care producea bocanci pentru armată deoarece trebuie să-i importăm în cadrul „ajutorului” american. Și acesta este doar un singur exemplu.

   În ce privește politica externă, au existat câteva propuneri care îl prefigurau pe Trump ca cel mai bun președinte pentru Israel din toate timpurile.

   Cea mai mare promisiune era mutarea ambasadei SUA la Ierusalim ceea ce crea un precedent pentru alte state și era o recunoaștere „de facto” a Ierusalimului ca și capitală a statului Israel. Se prefigura, deasemeni, și o altă posibilitate de reluare a convorbirilor cu palestinienii de pe o altă platformă ținând cont că Trump și-a numit ginerele evreu ca reprezentant al său în Orientul Mijlociu.

   Ei bine, asta a fost în campanie. Într-un interviu acordat de curând postului de televiziune „Fox News”, întrebat despre mutarea ambasadei la Ierusalim, Trump a spus: „E prea devreme să vorbim despre așa ceva”. Deci, a amânat acțiunea „sine die”. Oare de ce? Pentru că Abu Mazen a spus că acest act este o provocare sau pentru că Uniunea Europeană a spus că niciun stat membru nu va urma exemplul SUA? Nu! pentru că așa a primit „ordin” să spună înainte și după alegeri. Mult mai edificatoare este exprimarea că ,,construcția de noi așezări în „teritoriile ocupate” nu este eficientă”, exprimare ce a fost făcută vizavi de „cazul Amona”.

   Toate acestea ne arată că există un interes major pentru menținerea conflictului de aici ca și a altora din alte zone ale lumii.

UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ!

Etgard Bitel

   Am mai spus-o și o repet: nu cred în conspirații. Tot ceea ce ni se pregătește „undeva„ este la lumina zilei. Este suficient să fim atenți la ce se întâmplă în lume și vom înțelege. Poate că nu în totalitate, dar vom înțelege.

   Spuneam cândva, în acest colț de pagină, că, „acolo sus”, prezintă interes doar țările cu potențial economic sau/și strategic. Ei bine, iată că în asemenea trei țări se petrec la ora aceasta acțiuni care justifică prfoverbul din titlu.

   1. În Statele Uite ale Americii Donald Trump a fost ales legal președinte. Cu toate acestea, nici nu a intrat bine la Casa Albă și zeci de mii de oameni manifestă împotriva lui.

   Sigur că nu a fost o prezență de 100% la vot, dar în democrație se acceptă rezultatul votului și se dă credit alesului să-și demonstreze capacitățile. Nu pot crede în demonstrații spontane cu zeci de mii de participanți Deci, ce se întâmplă?

   2. În România guvernul a propus o ordonanță a grațierii și amnistiei. Nu are relevanță părerea mea asupra acestei ordonanțe, dar imediat au ieșit în stradă, „spontan”, zeci de mii de oameni să o conteste. Cine i-a mobilizat și de ce? Mai ales că atunci când s-a mărit vârsta de pensionare nimeni nu a mișcat; când s-au tăiat salarii nimeni nu a mișcat, și așa mai departe.

   3. La noi, în Israel, poliția îl cercetează pe Primul-ministru pentru fapte petrecute cu mulți ani în urmă. Nu a știut poliția până acum despre aceste fapte? Dacă nu, atunci tot sectorul „cercetare„ să-și dea demisia și să meargă la cules cartofi. Dacă da, de ce nu au scos la lumină poveștile înainte de alegeri pentru a bloca alegerea lui Netaniahu?

   Toate trei acțiunile, poate și altele în alte colțuri ale lumii, mă trimit cu gândul la una din tehnicile de manipulare care spun:„creează un eveniment undeva și atrage atenția populației asupra lui pentru ca în același timp să se petreacă ceva în altă parte, ceva ce nu trebuie observat.

   Ce și unde ni se pregătește?

   Cred că este vorba despre schimbarea polului de putere în lume.

   Vom învăța limba rusă sau limba chineză?

   Vom trăi și vom vedea.