Cum scriem, cum vorbim?

Etgard Bitel

   Viralul săptămânilor trecute pe facebook au fost discursurile ministrului muncii din guvernul României, Olguța Vasilescu, la ONU. Discursurile au fost ținute în limba engleză și a doua zi în limba franceză, limbi pe care respectiva le-a măcelărit cu brio. Povestea mi-a adus aminte și de situația noastră a originarilor din România care vrem să scriem și să vorbim în ebraică și în română.

   Când ești venit într-o țară străină de 50, 40 sau doar 25 de ani s-ar putea ca în conversațiile de zi cu zi să mai amesteci cuvinte din cele două limbi deși mie personal nu mi se pare normal. Cu un minim de atenție s-ar putea evita acest lucru. Problema cea mai gravă este atunci când scriem , unii dintre noi la publicații în limba română sau pe rețelele de socializare și introducem cuvinte sau expresii din altă limbă în limba română. Dacă pe rețelele de socializare nimeni nu face corectură și totul rămâne în răspunderea celui care postează, în publicațiile românești ar trebui să se facă corectură și să nu apară expresii precum „caravan” în loc de „construcție provizorie” sau „Brașoveni” aici litera mare neavând ce căuta. Cel mai grav este că avem printre noi absolvenți ai unor facultăți cu profil filologic care, probabil, merg pe ideea că „merge și așa”. Dragilor, nu merge și așa pentru că, din fericire, publicațiile noastre sunt citite și în străinătate și faptul nu ar trebui să vă mire doar să vă îngrijoreze pentru că este vorba despre imaginea fiecăruia dintre noi și a publicațiilor respective.

   Este adevărat că situația nu este mai bună nici în România unde nu se mai face corectură nici la edituri și nici în presă, dar asta nu este o scuză pentru noi.

   Nu-mi place să mă dau ca exemplu pentru că nu cred că sunt perfect, dar pot să vă povestesc cum că cu ceva ani în urmă trebuia să prezint o expoziție a trei pictori români în limba ebraică. Am conceput prezentarea în limba română, am tradus-o așa cum m-am priceput în limba ebraică și apoi am cerut ajutorul unui specialist în limba ebraică. Nu este nici o rușine să consultăm un dicționar sau să cerem ajutor cuiva care știe mai bine decât noi limba respectivă.

   Acum câteva zile am primit propunerea să public sub egida ASILR, într-o broșură multilingvă, câteva poezii în limba franceză sau engleză. Stăpânesc ambele limbi la nivelul la care mi-aș fi permis să fac singur traducerea (mai ales în franceză), dar bunul simț m-a obligat să mă adresez unei prietene specialiste în engleză.

   Scrierea sau vorbirea corectă în orice limbă este, cred eu în primul rând respect de sine și apoi respect față de cititor sau interlocutor.