NAȚIONALISM, ȘOVINISM, XENOFOBIE,ANTIEVREISM (II)

Etgard Bitel

   Spuneam săptămâna trecută că „sunt absolut de acord să cumpărăm  <<albastru-alb>> sau ca românii să se mândrească cu Coandă, Ana Aslan sau Paulescu” , adaug astăzi și nu numai...

   Doar că în anul 2015 Parlamentul României a adoptat „Legea 217 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.31/2002 privind interzicerea organizațiilor și simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob și a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni contra păcii și omenirii”

   Legea a stârnit, și stârnește în continuare, controverse aprinse. Dar, înainte de a mă ocupa de acestea, am să mă refer puțin la situația noastră din Israel.

   Ne mândrim, și e bine că o facem, cu scriitorul de renume mondial Amos Oz, tradus și în limba română. Este un act de naționalism de cea mai bună calitate, dar nu cred că este recomandabil să îl invităm pe Amos Oz să le vorbească unor elevi de liceu despre „prietenia israeliano-palestiniană”. Este, acesta, unul din multele cazuri din societatea noastră. Cam același lucru ar trebui să se întâmple și în România și dacă nu se va întâmpla va fi foarte grav.

   Dacă luăm cazul lui Paulescu, românii trebuie să se mândrească că unul de -al lor a descoperit insulina, dar asta nu înseamnă să îi retipărească broșura „Spitalul, Coranul, Talmuldul, Cahalul și Francmasoneria”, broșură de un antievreism ieșit din comun.

   Un caz similar este Mircea Eliade. Nu știu cum s-ar putea învăța, în orice facultate din lume, istoria religiilor fără să se facă referire la monumentala lucrare a lui Mircea Eliade. Sigur că atunci va trebui să se spună și că a fost român. Este o mândrie națională acest fapt, dar aceasta nu presupune și propagarea ideilor legionare ale căror adept a fost în perioada de tinerețe, deși ulterior și-a renegat aceste idei.

   Un caz cu totul aparte este cazul preotului Iustin Pârvu (RIP) de la mânăstirea Petru Vodă. Acesta a cerut unui grup de maici să-i cânte, de ziua lui, în chilie, imnul legionar ”Sfântă tinerețe legionară”. Nu apreciez aici ecumenismul preotului pentru că nici nu sunt în măsură să fac o asmenea apreciere, dar să se posteze acest clip pe youtube sau să se exacerbeze anii de pușcărie ei răposatului mi se pare deja propagandă legionară și în numele celor uciși la abatorul din București sau în pogromul de la Iași nu putem accepta așa ceva așa cum nu putem accepta strigătele „moarte arabilor” care se aud la fiecare meci de fotbal desfășurat pe stadionul „Tedy” din Ierusalim de către echipa locală „Beitar”.

   Acestea sunt doar câteva din cazurile pe care le strigă așa zișii „naționaliști” români acuzând „jidănimea” de apariția acestei legi sau evreii din aceiași tagmă care vor „arabii în mare”.

   Cine și ce are de câștigat din aceste dispute oarbe?